Victorie

Moş Nicolae m-a răsplătit anul acesta nu cu dulciurele, ci cu o minunată victorie a echipei mele preferate, Steaua Bucureşti, împotriva eternei rivale, Dinamo Bucureşti. Am urmărit meciul cu sufletul la gură, sperând, ca de fiecare dată la o minune, având în vedere că înafara victoriei din vară din finala Cupei, Steaua nu mai obţinuse o victorie în faţa câinilor de ceva timp. Mai ales în Groapă. 

Evident că toată dragostea mea este îndreptată către Raul Rusescu, pe care o să îl divinizez ceva timp. Şi de asemenea mă bucur că Mihai Costea le-a dat lovitura de graţie în prelungiri şi le-a demonstrat că de cele mai multe ori primul loc nu îşi merită laudele. În fine. Ideea era că m-am putut răzbuna pe toţi cei care făceau acum câţiva ani mişto de mine, când era ziua mea şi Steaua lua bătaie pe Ghencea, una dintre cele mai proaste zile din întreaga mea existenţă. But "what goes around comes around", şi uite aşa Steaua urcă în clasament. 

Şi celor care mă contestă că mă consum, dar mai ales că iubesc şi urmăresc meciurile de fotbal ale echipelor mele preferate, piss off. Fiecare e liber să gândească şi să vizioneze, să iubească ce vrea. Şi da, mie îmi place să scriu, să citesc şi să mă uit la meciuri de fotbal. Asta nu mă face inferioară. Punct.

Winampul meu îmi tot dă pe shuffle cântecele galeriei steliste, lucru care îmi face viaţa nemărginit mai bună. Şi totuşi...zilele trecute am avut epifania că majoritatea tipilor pe care am avut pata pusă au fost... rapidişti! :)))

Brace yourselves, meciul cu CFR vine, Lady "cu sânge roş-albastru", Amethyst.

P.S: "Eu cred că am avut pasiuni diferite când eram copii mici" [Ana la remarca mea de la un seminar]

P.P.S: "Eu am avut stupoarea să văd verbe băieţei şi fetiţe la examen" [profa de gramatică]